Lucrari de consolidare 16

 5 noiembrie 2021

Lucrari de consoliare 15

 6 octombrie 2021

Postul Adormirii Maicii Domnului - poezie

„Postul, ca să ajungă la Dumnezeu, trebuie să aibă aceste două aripi: milostenia și rugăciunea.”

Sfântul Antonie cel Mare

"Vrei să ai o Mamă-n ceruri?

Spune, frate, dacă vrei.

Dacă da, să știi că-ncepe

Postul Adormirii Ei!

Vrei o Mamă să te-aline

Când ești trist și amărât?

Fii evlavios și ține

Postul Maicii cât de cât!

Vrei o Mamă iubitoare?

Spune dacă da sau nu.

De refuzi iubirea-i mare,

O să vezi pe urmă tu.

Vrei o Mamă ce ascultă

Rugăciunea tuturor?

Nu se cere carte multă,

Ci un suflet iubitor.

Vrei o Mamă să se roage

Pentru tine la Hristos?

Ține-i postul, și-o să afli

La sfârșitul lui folos!

Vrei o Mamă să-ți păzească

Toată casa de cei răi?

Să-i înveți să o iubească

Și pe copilașii tăi.

Pururi candela să ardă,

Luminându-i chipul sfânt,

Iar Preasfânta-și va întinde

Sfântul Acoperământ

Peste cei ce cu credință

O cinstesc în casa ta;

Vrei să ai o Mamă-n ceruri?..

Fă așa, și-o vei avea !"

VREI SĂ AI O MAMĂ-N CERURI?..

de Preot Sorin Croitoru

Rugăciunea pentru lume a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

"Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.

Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.

Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.

Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe anarhişti, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei care călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.

Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.

Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.

Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.

Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.

Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei."

Pogorarea Duhului Sfant

"Duhul Sfant a fost dintotdeauna, este si va fi. Roaga-te Lui ca sa Se pogoare peste tine, ca si tu sa afli intotdeauna harul Sau.

Duhul Sfant este Viata tuturor fiintelor, Duhul Datator de viata.
Duhul Sfant este Foc. Roaga-te ca sa prefaca in cenusa tot ceea ce este inlauntrul tau fara folos, si ca sa aprinda candela inimii tale si sa arda intru toti vecii, ca niciun intuneric sa nu o cuprinda.
Duhul Sfant este Lumina. Roaga-te sa te lumineze, ca sa stralucesti ca un soare pe cerul duhovnicesc al Imparatiei lui Dumnezeu.
Duhul Sfant este Dumnezeu. Roaga-te ca sa te sfinteasca si sa-ti dea har sa te impartasesti de El in veci.
Duhul Sfant este totul. Roaga-te Lui – ca Unul Ce este Vistierul lucrurilor celor bune – sa Se reverse in inima ta, umpland-o pana sus, pana la revarsare, cu nesfarsita desfatare, astfel incat sa fii bogat intru toti vecii.
Duhul Sfant este nemuritor. Roaga-te ca si tu sa fii duh, caci carnea si sangele sunt prea slabe ca sa mosteneasca viata vesnica, iar ele trebuie, intr-un fel minunat, inca viind aici pe pamant, sa devina duhovnicesti."


Citeste integral aici

Vita-de-vie - chip al lui Hristos

"Vita-de-vie este chip al lui Hristos, precum mladitele avand viata numai atata timp cat sunt altoite pe tulpina vitei-de-vie, tot asa, crestinii avand viata in ei numai atata vreme cat duc o autentica viata in Hristos, impartasindu-se direct din El.

Aceasta planta nu este aleasa la intamplare de Hristos, ci cu multa intelegere, vita-de-vie neputand ajunge la maturitate si la rodire de una singura, nefiind ajutata din afara. Astfel, daca aceasta planta nu este ingrijita de mana omului si nu este ajutata nici macar de un arac sau de un copac, pe care sa se catare, ea nu poate da rodul ei.

Precum vita-de-vie are nevoie sa fie taiata la vreme, tunsa si legata, spre a da rodul ei, tot asa si omul are nevoie sa fie indreptat, cand greseste, spre a putea rodi vesnic. La randul ei, orice roada duhovniceasca este conditionata de pastrarea dreptei credinte si a unei continue hraniri din Hristos.

Citeste integral aici

Sa facem din inima faptele milostivirii!

"Iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inimă faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu."

Sfantul Ierarh Luca,Arhiepiscopul Crimeei

Înălțarea Domnului -Ziua Eroilor

"Noi suntem undeva. În iarba moale,

În spicul copt, în ţarina fierbinte,

În munţii cu mândrele poieni la poale,

Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,

Sus, sus, la ale veşnicilei porţi

Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,

Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Când treceţi albele drumuri prăfuite

Care strălucesc în soare, luaţi aminte,

Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!

Căci nu călcaţi decât pe oseminte.

În smalţul florilor când străluceşte

Cu boabe mari de rouă sau de ploi,

Sclipirea lui, de noi vă aminteşte,

De câte ori am plâns acolo noi.

Priviţi cu teamă sfânta cruce mică,

Pierdută undeva în ţintirim,

Fără de cea mai mică floricică,

Veţi înţelege-atunci că noi trăim.

Sus, sus, deasupra ţării undeva,

E cerul numai aur şi mătăsuri,

Cu nori strălucitori de catifea,

Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri.

Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni

Şi zvon de aripi mari de heruvim.

Învăluiţi în dragoste trăim,

Cu capetele-ncinse de cununi.

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,

Din noi se-nalţă flacara cea vie,

Prin care-n ceruri amintim mereu

Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,

Noi stăm de veghe sus necontenit

Şi cerem izbăvire pentru voi,

Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

De-aceea capul sus vi-l ridicaţi,

Tu frate, soră, mamă şi părinte,

Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi.

Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!"

Noi nu suntem morţi!

versuri Maica Teodosia / Zorica Laţcu

"Cred,Doamne!"

"Uneori Domnul ne vorbeste, iar noi stam si ne intrebam unde este si de ce ne-a parasit. In lumea noastra sufleteasca se savarsesc si astazi minuni, ascunse de ochii oamenilor si nu arareori se produc mari schimbari in inima omului, ca­re renaste, sub puterea unui suflu venit de Sus, iar oamenii nu stiu ce explicatie sa dea acestei schimbari. Se intampla aceasta atunci cand Domnul vorbeste sufletului omului. Ii vorbeste printr-o imprejurare oarecare, printr-o incercare, sau prin Sfanta Scriptura.

Domnul Se afla langa noi in cli­pele cele mai grele. In noptile cand suferim de nesomn, lu­mineaza cu prezenta Sa orbirea noastra, ne deschide ochii ca sa patrundem cu privirea in adancul milostivirii Sale. Ne vorbeste chiar si cand nu ne dam seama.

Sa fim cu luare-aminte la acest glas, sa ne grabim sa inal­tam noi insine glas din adancul sufletului: „Cred, Doam­ne!”, si sa-I pastram in minte cuvintele: „Am venit in lumea aceasta, pentru ca cei ce nu vad sa vada…“ (Ioan 9, 39)."

Din "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului 

"Da-mi sa beau!"

„Dă-mi să beau!”

"Acesta trebuie să fie strigătul creştinilor de astăzi,expuşi atâtor pericole,loviţi de atâtea dureri,doborâţi de atâtea lupte şi răniţi de numeroase înfrângeri. Răspunsul la acest strigăt poate fi primit în Biserică,Fântâna nesecată a darurilor dumnezeieşti.

Adresându-Se lumii noastre,care a devenit un pustiu arid şi un pământ însetoşat,Hristos Domnul grăieşte:
„Dacă însetează cineva,să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine,precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (In 7, 37-38)."

IPS Irineu Pop-Bistriţeanu

Nu-mi spune nimic...

 

"Nu îmi spune nimic… Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău. Îţi cunosc şi ştiu şi laşitatea păcatelor şi cu toate acestea îţi spun: Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu. Dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi ca să devii un înger ca să Mi te dăruieşti intru iubire, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. Chiar când eşti las, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea sfinţeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu îţi dau voie să nu Mă iubeşti.
Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau să mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inima. Dacă aştepţi până când ai să fi desăvârşit ca să Mă poţi iubi, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un Serafim? Un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste ? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu, care a creat toate şi pot totul ? Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume din dragoste pentru oameni? Sau ai murit din iubire pentru Mine ? Atunci din ce motiv nu Mă laşi să te iubesc ?
Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu. Desigur, cu timpul am să te schimb, însă, chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi săraca ta inimă, din adâncul neputinţei şi al murdăriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.
Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria ”virtuţilor” tale, ci dintr-o inimă smerită pe care Eu o pot curaţi oricând. N-am nevoie de „virtuţile” tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-as da, tu eşti aşa de slab şi mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste.
Unui fier ruginit flăcările nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă şi păcatele se vor arde şi tu vei fi fericit.
Iubeşte-Mă, nu numai ca să fii curat, căci asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să Mă odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngriji de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu; tu ai să fii slugă rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te crezi că îl ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta mă doare atât de mult la tine… Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive.
Nu mai sta departe de Mine; îţi lipseşte nu sfinţenia – pe care Eu ti-o pot da- ci o inima gata să Mă iubească oricând şi până la capăt.
Astăzi Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu, singurul, adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept. Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie. Nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu, şi acum, să te îndoieşti de Mine, de iubirea ce o am pentru tine. Crede ca Eu pot totul şi tu nu poţi nimica fără Mine, doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu. Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci astfel o să fiu nevoit să te las în cădere în măsura în care tu te apreciezi.
Nu te frământa că nu ai virtuţi. Am să îţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-l dau în Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.
Eu ţi-am dat-o pe Sfânta si Preacurata Mea Măicuţa. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine. Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum ca să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti… în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată.
Şi acum du-te!
Eu sunt cu tine!"
Ieromonah Rafail Noica

Duminica Mironositelor - Ziua femeii crestine

 

"Femeile mironosiţe au venit cu miruri,cu care voiau să-L ţină pe El departe de stricăciune,pe Cel care păstrează cerurile de şubreziciune,şi cu care ele doreau să-L ungă pe Cel de la care cerurile îşi iau mireasma!
O,Doamne Preaînmiresmate,singura mireasmă a fiinţei omeneşti şi a istoriei omeneşti;cât de minunat ai răsplătit Tu aceste suflete cinstite şi credincioase care nu Te-au uitat pe Tine mort în mormântul Tău!Tu le-ai făcut pe femeile mironosiţe vestitoarele veştii Învierii şi slavei Tale! Ele nu Ţi-au uns cu mir trupul Tău cel mort,dar Tu le-ai uns sufletele lor vii cu uleiul bucuriei. Cei care plângeau mortul au ajuns rândunelele unei primăveri noi. Cei care au plâns la mormântul Tău au ajuns sfinţi în Împărăţia Ta cea cerească.
Cu rugăciunile lor,Dumnezeule Cel înviat,miluieşte-ne şi mântuieşte-ne pe noi,ca să Te slăvim pe Tine,dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh – Treimea Cea deofiinţă şi nedespărţită,acum şi pururea,şi-n vecii vecilor. Amin."
Sfantul Nicolae Velimirovici

"Societatea noastră civilizată a adus drepturile femeii,dar Domnul Iisus a adus respectul ei.
Hristos a vindecat femei: pe soacra lui Petru,pe femeia gârbovă,pe cea cu scurgere de sânge. A lăudat pe văduva care dăduse doi bănuţi la Templu. A ascultat rugăciunea cananeencei pentru fiica ei. A vorbit la fântâna lui Iacov cu femeia samarineancă,ce a devenit mai apoi muceniţă.
Pe drumul Golgotei,Hristos mergea zdrobit sub povara crucii. Maica Sa şi Maria Magdalena Il urmau îndeaproape. Veronica I-a întins năframa ca să-Şi şteargă fruntea. Nici o femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus. Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins. Toma s-a îndoit de Inviere. Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit,nu L-au părăsit pe drumul Golgotei. Ele I-au uns trupul. Ele L-au plâns şi L-au aşezat în Mormânt. Lor Li s-a arătat întâi şi ele au vestit primele scularea Lui din morţi."
Parintele Constantin Sarbu

Ranile Domnului Iisus Hristos

"Două răni în mâini, două răni în picioare, una în coastă. Toate cinci rănile de la cuie negre, ca şi de la mai negrul încă păcat omenesc. Străpunse mâinile, cu care binecuvânta. Străpunse picioarele, cu care umbla şi călăuzea pe singura cale dreaptă. Străpuns pieptul, ce revărsa din sine focul iubirii cereşti în piepturile omeneşti răcite.
Străpunse au fost mâinile lui Iisus – ca mâinile fiecăruia să se curăţească de faptele păcătoase. Străpunse au fost picioarele lui Iisus – ca picioarele fiecăruia să se abată de la căile păcătoase. Străpuns a fost pieptul lui Iisus – ca inima fiecăruia să se cureţe de poftele şi de gândurile păcătoase.

Cele cinci răni ale lui Iisus sunt cele cinci izvoare ale sângelui preacurat prin care a fost spălat neamul omenesc, prin care a fost sfinţit pământul. Prin aceste cinci izvoare a curs tot sângele Dreptului, până la ultima picătură. Domnul Cel făcător de minuni, Care a ştiut a înmulţi pâinea şi a hrăni cu cinci pâini 5000 de flămânzi, înmulţeşte neîncetat acest preacurat sânge al Său şi prin el hrăneşte şi adapă din mii de altare multe milioane de credincioşi. Aceasta este Sfânta Împărtăşanie, fiică a Iui Iisus.

În Vinerea Mare lipeşte-te cu sufletul de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu sub cruce, ca şi pe tine să te spele sângele de viaţă făcător din cele cinci răni ale lui Iisus.Ca sufletele curăţite şi înviate să poată duminica, dimpreună cu Mironosiţele, striga cu veselie: Hristos a înviat!"

Din scrisorile misionare ale Sfantului Nicolae Velimirovici

Cugetare la durerea Maicii Domnului a Sfantului Ioan Iacob Hozevitul

"Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Şi conştiinţa mea săracă
Mă mustră ca şi pe tâlhar!
Ţi-aud cu jale tânguirea
Şi sînt mustrat acum mai rău,
Ştiind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!
Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!
De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Şi nu mai înseta aşa.
Şi poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimeşte
Şi pentru mine Domnul munci!
Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas aşa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi eu acuma nu-L ascult!
Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns aşa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!"

Insoteste-L pe Domnul in Saptamana Patimirilor

"În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-L cu toată inima ta.

Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele întâmplări, şi sărută-I poala şi mânecile veşmintelor,nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e!” tu strigă-le în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte,cu toată inima ta!

Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mâna ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îl scuipă,tu spune: „Scuipătorilor,ce veţi arunca unii altora în faţă,dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru,toată alcătuirea voastră?”

Când Pilat Îl întreabă pe tăcutul Domn: „Ce este adevărul?”, tu mărturiseşte şi spune: „Iată,El este Adevărul dumnezeiesc viu şi întrupat”. Când ostaşii Romani Îl biciuiesc,tu stai lângă El şi spune fiarelor: „Fiii lupoaicei,veşnici purtători de moarte, nu biciuiţi pe Mielul lui Dumnezeu cel purtător de viaţă, Care dă viaţă împărăţiei voastre a morţii”.

Mergi după El pe Calea Patimilor,şi poartă crucea Lui împreună cu Simon Kirineanul şi împreună cu fericita Veronica şterge-I faţa de praf şi sânge şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-I buzele uscate cu un pahar de apă rece şi răcoreşte-I fruntea înfierbântată. Dăruieşte-I întreagă inima ta şi iubeşte-L cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.

Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini,tu strigă de durere. Când sunt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare,tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s-ar înfige în trupul tău.

Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în sine-ţi: „Preacinstită Maică,şi eu Îl iubesc cu toată inima mea.”

Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori înaintea Lui.

Când Iosif şi Nicodim Îl pogoară în mormânt,tu caută să fii împreună cu El în mormânt. Închipuie-ţi că nu eşti viu în această lume. Ca o umbră să stai undeva aproape de mormânt şi viaţa ta să o priveşti ca fiind în mormânt. Şi îţi va fi dulce,foarte dulce, moartea cu El şi întru El.

Oare cu cât mai dulce va fi învierea cu El şi întru El, când a treia zi te vor lumina îngerii la mormânt?! Oştenii Împăratului merg înaintea Împăratului, feţele lor-s ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s ca zăpada. Iar când îngerii lui Dumnezeu vor lumina în întunericul Golgotei şi în întunericul sufetului tău, atunci te vei simţi ca un om nou.

Şi când,tremurând,vei privi Minunea Minunilor şi nu vei şti dacă să te ascunzi sau să fugi sau să i te arăţi,iată,El întâiul se va apropia de tine şi ca pe Maria te va chema după nume. Iar când El te va numi prin glasul Lui,ca printr-un fir electric va intra în tine un nou curent, o nouă viaţă,o nouă putere. Şi El îţi va întoarce inima ta,ţi-o va da şi pe a Lui. Şi tu,tremurând vei cădea la picioarele Lui şi,printre suspine,vei striga precum Toma: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu, slavă Ţie!"

Sfantul Nicolae Velimirovici

Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă!

 

„Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”. Acest strigăt ne priveşte pe noi toţi, pe toţi câţi avem păcate. Cine nu are păcate? Este imposibil să priveşti în tine însuţi şi să nu afli undeva, în vreun ungher al sufletului tău, să nu localizezi în vreun colţ al lui un păcat poate uitat. Şi… fiecare păcat, pentru care nu te-ai pocăit, este mormântul tău, este moartea ta.Şi tu, ca să poţi să te mântuieşti şi să te înviezi pe tine însuţi din mormântul tău, strigă cu strigătele tânguitoare şi rugătoare ale Marii Patruzecimi: „Doamne, înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântuieşte-mă”.

Citeste integral aici:Părintele Iustin Popovici, Omilie la Duminica a V – a din Post (1965)

Smerenia - intaia virtute crestina

 

"Doamne, eu nu sunt nimic. Tu esti totul! Eu – nimic,iar Tu – totul. Mintea mea nu este nimic inaintea Mintii Tale. Duhul meu nu este nimic inaintea Duhului Tau,inima mea,cunoasterea mea,o,nimic, nimic,fata de Cunoasterea Ta,Doamne! Eu,eu sunt un zero,zero… si dupa aceea un sir de alte zerouri. Acesta sunt eu inaintea Ta,Doamne.

Smerenia – aceasta este intaia virtute sfanta,intaia virtute crestina. De la ea incepe totul. Fara ea nu se poate inainta mai departe si impreuna cu ea merg si alte sfinte virtuti: virtutea dragostei, virtutea postului,virtutea blandetii,virtutea bunatatii,virtutea curatiei inimii,virtutea facerii de pace si toate celelalte virtuti,tot ceea ce iti zideste scara cereasca.

"Fericiti cei saraci cu duhul,ca a lor este Imparatia Cerurilor "
Prin aceasta isi incepe Mantuitorul minunata invatatura de pe Munte,invatatura despre fericiri,invatatura despre sfintele virtuti. Smereste-te inaintea Domnului…"

din Cuviosul Iustin de Celie - "Cuvinte despre vesnicie"

Sfanta Cruce - monumentul iubirii lui Dumnezeu

"Crucea este monumentul iubirii lui Dumnezeu.”

Sf. Ioan Gură de Aur 

"Pe Cruce Hristos S-a arătat a fi singurul,adevăratul Făcător de bine, Mântuitorul şi Izbăvitorul a toată lumea. Pare înfrânt,dar e biruitor. Pare a fi pierdut totul,dar în final câştigă. A surpat desăvârşit stăpânirea morţii. Prin moartea Sa a biruit moartea. A stricat urzelile diavolului,cursele lui măiestrite,meşteşugirile,şiretlicurile dibace, tirania sa asupra celor amăgiţi. De aceea,diavolul se îngrozeşte de Sfânta Cruce,nu poate să o rabde,nu cutează a o privi. Iată de ce purtăm crucea şi ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci,ca să stăm împotriva lucrărilor drăceşti.

Crucea devine „indicator” pe calea spre cetatea viitoare,Ierusalimul cel de Sus,şi ne învaţă că nu avem aici cetate stătătoare, ci suntem venetici, trecători, musafiri găzduiţi. Suntem chemaţi să străbatem marea acestei vieţi tot pe cruce,fără întristare,cu răbdare şi nădejde. Viaţa capătă sens când îşi cunoaşte menirea ei îndumnezeitoare,se răstigneşte şi înviază împreună cu Cel Răstignit şi înviat,se smereşte, suferă şi nădăjduieşte."

din: Monahul Moise Aghioritul - “Cuviosul vameș și sfântul risipitor”

Citeste integral aici:Puterea Sfintei Cruci

Pastorul cel bun

"Oricât de rătăcit, oricât de păcătos ai fi, află că Domnul te caută, Domnul te strigă, Domnul umblă să te scape din pierzare.

În starea în care te afli, poate că tu nu mai poţi face nimic pentru mântuirea ta. Eşti o oaie rătăcită care te-ai agăţat cu totul în spinii patimilor rele… Eşti căzut într-o prăpastie din care nu te mai poţi ridica… Eşti rătăcit printr o pădure de fărădelegi din care singur nu mai poţi ieşi. Dar mântuirea ta începe tocmai în clipa când afli şi simţi acest lucru: când afli că singur nu mai poţi scăpa, când afli şi simţi că îţi trebuie un ajutor, când afli că eşti pierdut şi începi a striga să te audă Păstorul.

Strigă!… Atât se cere de la tine. Strigă din adâncul sufletului tău după Păstorul cel bun şi milostiv!
Când păstorul îşi pierde o oaie, ce face? Pleacă după ea peste câmpuri sau păduri şi, oprindu-se ici şi colea, o strigă pe nume şi aşteaptă răspunsul ei… O strigă pe nume şi-apoi ascultă să audă strigătul ei deznădăjduit. În clipa când oaia a răspuns, ea este mântuită; păstorul se îndreaptă îndată spre ea şi o scapă din pierzare.

Aşa e şi mântuirea ta, Iisus, Păstorul cel bun, te strigă pe nume şi aşteaptă răspunsul tău de oaie rătăcită. Te strigă aşa precum odinioară Dumnezeu l-a strigat în grădina Edenului pe Adam: „Adame, unde eşti?“, vrând să trezească în el conştiinţa păcătuirii sale."

Preot Iosif Trifa - din ”Din pildele Mântuitorului”