A vieţii ce renaşte şi putere nouă-aduce!
Inima-n adâncu-i simte tainic farmecul vieţii
Bucuria renăscută din frumseţea tinereţii.
Iată primăvara vine! Gheaţa iarăşi se topeşte,
O viaţă nouă-ncepe-n tot ce mişcă şi vorbeşte!
- Iată iar pădurea-i cântec, câmpul flori iar cerul, sfântul
Lasă ploaia ce-nverzeşte veselind întreg pământul!
-Iată, iarăşi cald şi dulce vânt de miazăzi adie
Zboară iarăşi rândunele şi-nfloresc cireşii-n vie,
Ies iar florile prin frunza veştedă din alte toamne
- Cât de mari şi minunate-s lucrurile Tale Doamne!
Ah, aşa e şi-n viaţa noastră cea duhovnicească:
Vântul Duhului când suflă toate-ncep să se trezească:
Inima-şi deschide poarta pentru Domnul biruinţii,
Ochii plâng şi caldă curge sfântă lacrima căinţii;
Sufletul tresare dornic după viaţa cea curată
Iar din ceruri plouă sfântă pacea binecuvântată
Şi nu-i glas să poată spune cât e, cât de fericită
Viaţa nouă, viaţa sfântă, viaţa Domnului jertfită!
În iubire te simţi una cu toţi oamenii deodată
Duhu-i numai bucurie inima-i lumină toată
Şi-atunci orişiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte
Simţi că-i numai fericire şi-n viaţă şi în moarte."
Traian Dorz - Primavara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu