"Cand o pace adanca mi se revarsa in suflet si nici un vant puternic nu o tulbura, din strafundurile inimii cu un simatamant plin de recunostinta se inalta:
Bine esti cuvantat, Doamne!
Cand chipul senin al unui frate si cuvantul lui iubitor ma intampina si inima tresalta de duhovniceasca bucurie, un glas tainic dinlauntrul murumura:
Bine esti cuvantat, Doamne!
In fata sfantului Prestol cand inima se topeste inaintea milostivirii celei negraite a Stapanului, un fior adanc suspina:
Bine esti cuvantat, Doamne!.
Uneori insa, nori negri si amenintatori se ivesc pe cerul cel launtric si un cant vrajmas vrea sa ma invaluie… Atunci cu spaima, inima-mi rosteste:
Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!
Cand piciorul sovaie si este amenintat cu alunecarea in prapastie, un strigat de ajutor izbucneste:
Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!
Cand vrajmasul imi da tarcoale, sa ma inghita, inima infricosata cauta pe Domnul:
Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!
Si asa, adeseori: in chilie, la biserica, la lucru, la masa, pe cale, ma vad ca la spovedania cea de taina din fata Stapanului si in inima rasuna cele doua refrenuri:
Bine esti cuvantat, Doamne!
Al Tau sunt eu, Mantuieste-ma!"
Ieromonah Petroniu Tanase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu