Prin rugaciunile Maicii Domnului se unesc sfintele biserici, se impaca popoarele, se inteleg oamenii, se linistesc furtunile, se imblanzesc marile, se potolesc apele ispitelor, se lasa toata ura si razbunarea. Ea se roaga pentru noi cand ne nastem, ea ne alina ispitele in viata, ea ne inchide cu pace ochii, ea ne cere loc de odihna la cer, ea se roaga pentru noi la judecata.
Fecioara Maria nu s-a nascut pentru sine. Ea, Maica Domnului s-a nascut pentru altii, pentru toata lumea. Ea s-a nascut tocmai pentru a purta in pantecele, in inima si in bratele ei cele sfinte pe Hristos, pentru a se face prin smerenie roaba Domnului si pentru a fi noua oamenilor pilda vie si vrednica de urmat. De aceea Maica Domnului, prin alegerea si prin sfintenia vietii ei, este cea mai mare purtatoare de Dumnezeu (teofoare), pe care o cinstesc si ingerii din cer, si sfintii toti, si oamenii de pe pamant.
Pe ea o cinstesc slavitii serafimi si infricosatorii heruvimi. Pe ea o lauda sfintii din cer si oamenii de pe pamant. Pe ea o cinsteste intreaga zidire. De ea intreaba mereu Adam. Pe ea o cauta Eva. Dupa ea suspina mamele. La mila ei alearga vaduvele. In nadejdea ei se lasa pacatosii. Sub acoperamantul ei stau suferinzii. La ajutorul ei alearga calatorii. Pe ea o striga muritorii. Si tot la mijlocirea si rugaciunile ei alergam si noi pacatosii.
Deci ,daca voim sa-L purtam pe Iisus Hristos in inimile noastre, sa urmam pilda Maicii Domnului, a carei nastere astazi o praznuim. Sa purtam in inima frica lui Dumnezeu. In suflet sa purtam dumnezeiasca dragoste. In minte sa tinem mereu gandul mortii. Pe buze cuvintele sfintei rugaciuni. In ochi sa avem lacrimi de cainta, iar pe fata sa purtam bucuria impacarii si a unirii cu Hristos."
din Parintele Iachint al Putnei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu