"De vreme ce in acest moment traim, n-am plecat din aceasta lume, Hristos si vrea, si poate sa ne faca sfinti, sa ne aseze pe acesta cale. Doar omul este cel care-L impiedica, cel care reactioneaza, cel care in final nu doreste acest lucru.
Va rog, sa ne zdrobim inimile, sa ne smerim cugetele, sa ne pocaim cu adevarat si sa spunem:"Si daca vreau, si daca nu vreau, Doamne mantuieste-ma!" Sa spunem noi, inlauntrul nostru, precum Apostolul Petru, care s-a lepadat de Hristos iar dupa aceea a plans cu amar: Tu, Doamne, toate le stii, Tu stii ca vreau sa ma pocaiesc, vreau cu adevarat sa Te iubesc, sa fiu al Tau!" Acest lucru putem sa-l spunem, iar daca n-o facem, inseamna ca nu-L dorim. Sa spunem sincer si cinstit:"Doamne, vreau sa ma mantuiesc! Tu, Doamne, toate le stii, vrei sa ma mantuiesti, poti sa ma mantuiesti si sa ma sfintesti!" Sa avem aceasta stare inaintea lui Dumnezeu, pentru ca harul Lui sa vina inlauntrul nostru, sa ne viziteze,sa ne schimbe. Domnul sa ne viziteze ca un Dumnezeu Care iarta, Care curateste, Care ramane in noi si ne iubeste, Care ne face sa simtim intru bucuria cea cereasca. "
Arhim. Simeon Kraiopoulos - Adame, unde esti? Despre pocainta, din omilia Oare Hristos ne va lasa in starea in care suntem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu