Biserica - corabia mantuirii

"Numai Biserica deschide sufletului izvoarele harului dumnezeiesc care risipeşte ceaţa întunecoasă ce învăluie privirea spre adevărurile cereşti. Ea înviorează sufletul amorţit de boliştea păcatelor cu lumină şi tărie.

Pe drept cuvânt se cheamă Biserica „Maica" sufletului omenesc. De la botez ne primeşte în braţe. Ne nutreşte cu mierea aleasă a învăţăturii dumnezeieşti. Ne duce de mână, mereu atentă la primejdiile ce ne pândesc sufletul. Ea ridică pe cei ce cad. Vindecă pe cei bolnavi sufleteşte. Umple de vigoare pe cei neputincioşi şi slăbiţi de patimi. Totdeauna stă de veghe pentru mântuirea noastră. Adeseori conducătorii ei şi-au vărsat sângele pentru a păstra neatinsă comoara adevărului, izvorul nesecat al fericirii noastre.
Avem un singur suflet. O singură dată îl putem mântui. Şi numai prin Biserică. Totdeauna cinstea şi virtutea au înflorit numai în preajma Bisericii.
Să nu se amăgească nimeni. Hristos a întemeiat Biserica pentru a fi ascultată. La Marea Judecată va culege fiecare rodul ascultării ori neascultării sale. La aceasta să ne gândim până nu-i târziu. "

Din "Clujul crestin" -anul 1. Nr. 27. /21 Septembrie 1935
(http://documente.bcucluj.ro/.../clujulcrestin/1935.html)

"Să mergem la biserică!

Altarul Sfintei Biserici este întotdeauna orientat spre răsărit. Aceasta pentru că, după cum lumina văzută porneşte de la răsărit, tot astfel şi lumina harului, a adevărului, care luminează calea către împărăţia cerească, ni se arată nouă tot de la răsărit, căci acolo S-a născut Hristos Mântuitorul lumii.
Exteriorul bisericii ne aduce adesea aminte, prin forma sa, de o corabie. Aceasta pentru ca noi să nu uităm că Biserica lui Hristos are un Cârmaci fără de păcat ‒ pe Domnul nostru Iisus Hristos. Noi mergem acolo unde avem unica posibilitate de mântuire a sufletului de la moartea veşnică. Pentru aceasta se cuvine să lăsăm toate gândurile şi grijile lumeşti. Însă, mai întâi, trebuie să ne împăcăm cu toţi semenii noştri şi să le iertăm greşelile faţă de noi, trebuie să ne rugăm pentru ei."

Preot Maxim Kozlov